îmbrebenat a. împodobit ici și colea: pânză îmbrebenată cu flori. [V. brebenei]. adjectivîmbrebenat
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. verb tranzitivîmbrebena
îmbrebenéz v. tr. (d. brebenel orĭ din îmbrobonez). Munt. Împodobesc, ornez: a-țĭ îmbrebena păru cu florĭ. verb tranzitivîmbrebenez
îmbrebenat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | îmbrebenat | îmbrebenatul | îmbrebenată | îmbrebenata |
plural | îmbrebenați | îmbrebenații | îmbrebenate | îmbrebenatele | |
genitiv-dativ | singular | îmbrebenat | îmbrebenatului | îmbrebenate | îmbrebenatei |
plural | îmbrebenați | îmbrebenaților | îmbrebenate | îmbrebenatelor |