îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză verb tranzitiv îmbrebena
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. verb tranzitiv îmbrebena
îmbrebenéz v. tr. (d. brebenel orĭ din îmbrobonez). Munt. Împodobesc, ornez: a-țĭ îmbrebena păru cu florĭ. verb tranzitiv îmbrebenez
| îmbrebenare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | îmbrebenare | îmbrebenarea |
| plural | îmbrebenări | îmbrebenările | |
| genitiv-dativ | singular | îmbrebenări | îmbrebenării |
| plural | îmbrebenări | îmbrebenărilor | |