îmbrebená (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbrebeneáză verb tranzitiv îmbrebena
ÎMBREBENÁ, îmbrebenez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu flori țesute sau brodate; a înflora. ♦ Refl. A se împodobi cu flori. – În + breabăn. verb tranzitiv îmbrebena
îmbrebenéz v. tr. (d. brebenel orĭ din îmbrobonez). Munt. Împodobesc, ornez: a-țĭ îmbrebena păru cu florĭ. verb tranzitiv îmbrebenez
| îmbrebena | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) îmbrebena | îmbrebenare | îmbrebenat | îmbrebenând | singular | plural | ||
| îmbrebenând | îmbrebenați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | îmbrebenez | (să) îmbrebenez | îmbrebenam | îmbrebenai | îmbrebenasem | |
| a II-a (tu) | îmbrebenezi | (să) îmbrebenezi | îmbrebenai | îmbrebenași | îmbrebenaseși | ||
| a III-a (el, ea) | îmbrebenează | (să) îmbrebenai | îmbrebena | îmbrebenă | îmbrebenase | ||
| plural | I (noi) | îmbrebenăm | (să) îmbrebenăm | îmbrebenam | îmbrebenarăm | îmbrebenaserăm | |
| a II-a (voi) | îmbrebenați | (să) îmbrebenați | îmbrebenați | îmbrebenarăți | îmbrebenaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | îmbrebenează | (să) îmbrebeneze | îmbrebenau | îmbrebenară | îmbrebenaseră | ||