ÎMBRĂZDÁR, îmbrăzdare, s. n. (Reg.) Brăzdar. – Din în- + brăzdar. substantiv neutruîmbrăzdar
îmbrăzdar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | îmbrăzdar | îmbrăzdarul |
plural | îmbrăzdare | îmbrăzdarele | |
genitiv-dativ | singular | îmbrăzdar | îmbrăzdarului |
plural | îmbrăzdare | îmbrăzdarelor |