| îmbrăcina | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) îmbrăcina | îmbrăcinare | îmbrăcinat | îmbrăcinând | singular | plural | ||
| îmbrăcinând | îmbrăcinați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | îmbrăcinez | (să) îmbrăcinez | îmbrăcinam | îmbrăcinai | îmbrăcinasem | |
| a II-a (tu) | îmbrăcinezi | (să) îmbrăcinezi | îmbrăcinai | îmbrăcinași | îmbrăcinaseși | ||
| a III-a (el, ea) | îmbrăcinează | (să) îmbrăcinai | îmbrăcina | îmbrăcină | îmbrăcinase | ||
| plural | I (noi) | îmbrăcinăm | (să) îmbrăcinăm | îmbrăcinam | îmbrăcinarăm | îmbrăcinaserăm | |
| a II-a (voi) | îmbrăcinați | (să) îmbrăcinați | îmbrăcinați | îmbrăcinarăți | îmbrăcinaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | îmbrăcinează | (să) îmbrăcineze | îmbrăcinau | îmbrăcinară | îmbrăcinaseră | ||