reduceri si promotii 2018
Definitie îmbrăcare - ce inseamna îmbrăcare - Dex Online

îmbrăcare definitie

îmbrăcáre s. f., g.-d. art. îmbrăcắrii substantiv feminin îmbrăcare

ÎMBRĂCÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbrăca și rezultatul ei; îmbrăcat1. – V. îmbrăca. substantiv feminin îmbrăcare

îmbrác, a -ăcá v. tr. (lat. bracatus, îmbrăcat cu bracae, șalvarĭ galicĭ; it. brache, cu verbu imbracare; fr. brayes, sp. pg. braga; alb. brekă. V. brăcie). Acoper [!] în haĭne, pun haĭne: a îmbrăca un copil. Daŭ haĭne: a îmbrăca un sărac. Acoper peste tot: a îmbrăca un vapor în fer. V. refl. Îmĭ pun o haĭnă: mă îmbrac cu surtucu. – Și a îmbrăca surtucu (ca germ. den Rock anziehen), ceĭa ce nu e recomandabil. verb tranzitiv îmbrac

îmbrăcá (îmbrác, îmbrăcát), vb.1. A (-și) acoperi corpul cu veșminte. – 2. A acoperi, a înveli. – 3. A împărți, a distribui. – 4. (Rar) A (se) întoarce, a (se) inversa. Lat. *imbracāre, de la bracae, cf. brace, brăcire (Pușcariu 780; Candrea-Dens., 147; REW 4281; DAR), cf. it. (im)bricare. Pentru sensul lat. bracāre „a-și pune pantaloni”, cf. Castro 178 (DAR crede că trebuie plecat de la sensul cuvîntului it. „a înfășura în scutece”). – Der. îmbrăcăciune, s. f. (înv., veșmînt); îmbrăcătură, s. f. (acțiunea de a se îmbrăca); neîmbrăcat, adj. (gol, fără haine); îmbrăcăminte, s. f. (haină, veșmînt; placentă); desbrăca, vb. (a scoate hainele; a despuia), pe care Candrea-Dens., 178, îl derivă direct din lat. verb tranzitiv îmbrăca

îmbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrácă verb tranzitiv îmbrăca

îmbrăcà v. 1. a (și) pune hainele; 2. a da haine: a îmbrăca pe cei săraci; 3. fig. a acoperi: câmpia s’a îmbrăcat în verde. [Lat. vulg. IMBRACCARE, cu sensul generalizat(primitiv: a pune bracile)]. verb tranzitiv îmbrăcà

ÎMBRĂCÁ, îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). verb tranzitiv îmbrăca

a îmbrăca în lumină expr. (în televiziune, cinematografie) a pregăti filmarea unui cadru. verb tranzitiv aîmbrăcaînlumină

A SE ÎMBRĂCA ELEGANT a se dichisi, a se înclifta, a se întitiriza, a se pune la marele fix / la patru ace / la țol festiv. verb tranzitiv aseîmbrăcaelegant

a se îmbrăca huidumește expr. (intl.) a se îmbrăca în așa fel încît să nu atragă atenția victimelor. verb tranzitiv aseîmbrăcahuidumește

FEMEIE ÎMBRĂCATĂ RIDICOL ȘI / SAU FARDATĂ EXCESIV farmazoană, paparudă, pațachină, pupăză. verb tranzitiv femeieîmbrăcatăridicolși

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îmbrăcare

îmbrăcare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbrăcare îmbrăcarea
plural îmbrăcări îmbrăcările
genitiv-dativ singular îmbrăcări îmbrăcării
plural îmbrăcări îmbrăcărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z