îmbrăcăminte definitie

îmbrăcămî́nt n., pl. inte. Vechĭ. Tot ceĭa ce servește la îmbrăcat (haĭne). Învăliș (de ex., la mobilă în casă). – Azĭ se zice -minte, f. (întocmaĭ ca încălțăminte și se declină tot așa). substantiv femininîmbrăcămînt

îmbrăcămínte s. f., g.-d. art. îmbrăcămíntei / îmbrăcămínții; (straturi de material) pl. îmbrăcămínți substantiv femininîmbrăcăminte

îmbrăcăminte f. tot ceea ce servă a îmbrăca. substantiv femininîmbrăcăminte

ÎMBRĂCĂMÍNTE, (3) îmbrăcăminți, s. f. 1. Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc (exceptând încălțămintea); veșminte, haine, straie. 2. Hârtie, material plastic etc. cu care sunt învelite copertele unui caiet, ale unei cărți etc. 3. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola, pentru a o proteja etc. [Gen.: îmbrăcămintei, îmbrăcăminții] – Îmbrăca + suf. -aminte. substantiv femininîmbrăcăminte