îmbrățișat definitie

îmbrățișa, îmbrățișez v. t. (intl.) a fura, a-și însuși (ceva) prin mijloace ilicite. verb tranzitivîmbrățișa

îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd verb tranzitivîmbrățișa

îmbrățișà v. 1. a strânge în brațe; 2. fig. a coprinde cu mintea: istoria îmbrățișează toate faptele; 3. a lua asupră-ți: a îmbrățișat cauza mea; 4. a alege: a îmbrățișa un candidat. [Derivat din brățiș]. verb tranzitivîmbrățișà

ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.). verb tranzitivîmbrățișa

îmbrățișéz v. tr. (d. brățiș). Strîng în brațe. Fig. Cuprind cu mintea: istoria îmbrățișează toate faptele. Mă însărcinez cu, ĭau asupra mea: a îmbrățișa cauza cuĭva. Aleg: a îmbrățișa o carieră, un partid (maĭ elegant aleg). Primesc favorabil pe cineva. – În nord -oșez. verb tranzitivîmbrățișez