ÎMBRÂNZÍT, -Ă, îmbrânziți, -te, adj. 1. Cu brânză. 2. (Despre lapte) Brânzit. – Din în- + brânzi. adjectivîmbrânzit
îmbrînzésc v. tr. Gătesc (amestec) cu brînză: mămăligă îmbrînzită. V. brînzesc. verb tranzitivîmbrînzesc
îmbrânzit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | îmbrânzit | îmbrânzitul | îmbrânzită | îmbrânzita |
plural | îmbrânziți | îmbrânziții | îmbrânzite | îmbrânzitele | |
genitiv-dativ | singular | îmbrânzit | îmbrânzitului | îmbrânzite | îmbrânzitei |
plural | îmbrânziți | îmbrânziților | îmbrânzite | îmbrânzitelor |