reduceri si promotii 2018
Definitie îmbrâncire - ce inseamna îmbrâncire - Dex Online

îmbrâncire definitie

îmbrâncíre s. f., g.-d. art. îmbrâncírii; pl. îmbrâncíri substantiv feminin îmbrâncire

ÎMBRÂNCÍRE, îmbrânciri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrânci și rezultatul ei. – V. îmbrânci. substantiv feminin îmbrâncire

îmbrâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncésc, imperf. 3 sg. îmbrânceá; conj. prez. 3 să îmbrânceáscă verb tranzitiv îmbrânci

îmbrâncì v. 1. a da brânci, a împinge afară; 2. fig. a excita: provocând dorințe, dulce le îmbrâncește BOL. verb tranzitiv îmbrâncì

ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă. verb tranzitiv îmbrânci

îmbrîncésc v. tr. (d. brîncă). Daŭ brîncĭ, împing afară orĭ în colo [!]: bețivu fu îmbrîncit. Fig. Îndemn, împing: inima-l îmbrîncea să se ducă. – Și brîncesc: c´o mînă e brîncit spre bară (VR. 1911, 8, 212). verb tranzitiv îmbrîncesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îmbrâncire

îmbrâncire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbrâncire îmbrâncirea
plural îmbrânciri îmbrâncirile
genitiv-dativ singular îmbrânciri îmbrâncirii
plural îmbrânciri îmbrâncirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z