îmbondorire definitie

credit rapid online ifn

ÎMBONDORÍRE s. f. v. îmbondori. [DMLR] substantiv femininîmbondorire

îmbondorí (= îmbodoli) vb. (ind. prez. 1 îmbondoresc) verb tranzitivîmbondori

credit rapid online ifn

îmbobolésc și (maĭ des) îmbodolésc (Mold. Munt.) și (maĭ rar) îmboborojésc, -zésc și boborojésc v. tr. (reflex. ca și buburuză, înfofolesc. V. și bodroanțe). Încotoșmănez. – Și îmboldoresc (Trans. Mold.). – Sov. 15, jud. Putna), îmbondoresc (Trans.), îmbondolesc (Bucov.) și îmboborojez: uniĭ înboborojațĭ de nicĭ ochiĭ nu li se maĭ văd (VR. 1911, 8, 205). verb tranzitivîmbobolesc

îmbondolésc și îmbondorésc, V. îmbobolesc. verb tranzitivîmbondolesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbondorire

îmbondorire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbondorire îmbondorirea
plural îmbondoriri îmbondoririle
genitiv-dativ singular îmbondoriri îmbondoririi
plural îmbondoriri îmbondoririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z