îmbolnăvíre s. f., g.-d. art. îmbolnăvírii substantiv femininîmbolnăvire
îmbolnăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvésc, imperf. 3 sg. îmbolnăveá; conj. prez. 3 să îmbolnăveáscă verb tranzitivîmbolnăvi
ÎMBOLNĂVI, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bolnav. – În + bolnăvi. verb tranzitivîmbolnăvi
îmbolnăvésc v. tr. Fac bolnav. V. refl. Devin bolnav. – În nord boln-. verb tranzitivîmbolnăvesc
a se îmbolnăvi de deces expr. (glum.) a muri. verb tranzitivaseîmbolnăvidedeces
îmbolnăvire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | îmbolnăvire | îmbolnăvirea |
plural | îmbolnăviri | îmbolnăvirile | |
genitiv-dativ | singular | îmbolnăviri | îmbolnăvirii |
plural | îmbolnăviri | îmbolnăvirilor |