reduceri si promotii 2018
Definitie îmboldire - ce inseamna îmboldire - Dex Online

îmboldire definitie

îmboldíre f. Acțiunea de a îmboldi. Fig. Impuls, stimul. substantiv feminin îmboldire

îmboldíre s. f., g.-d. art. îmboldírii; pl. îmboldíri substantiv feminin îmboldire

îmboldire f. 1. acțiunea de a îmboldi; 2. fig. îndemn, impulsiune. substantiv feminin îmboldire

ÎMBOLDÍRE, îmboldiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmboldi și rezultatul ei; fig. îndemn, stimul, imbold. – V. îmboldi. substantiv feminin îmboldire

instigați(un)e f. îmboldire. substantiv feminin instigațiune

îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 îmboldeáscă verb tranzitiv îmboldi

îmboldì v. 1. a împinge vitele cu boldul; 2. fig. a îndemna, a excita: nevoia îmboldește lenea. verb tranzitiv îmboldì

ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. verb tranzitiv îmboldi

îmboldésc v. tr. (d. bold. V. ghĭont și înghĭoldesc. Cp. cu stimulez). Împing cu boldu (beldia, varga). Fig. Îndemn, stimulez: l-am îmboldit să se ducă. verb tranzitiv îmboldesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îmboldire

îmboldire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmboldire îmboldirea
plural îmboldiri îmboldirile
genitiv-dativ singular îmboldiri îmboldirii
plural îmboldiri îmboldirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z