îmboldire definitie
- Vezi aici mai multe sinonime îmboldire
- Vezi aici mai multe rime îmboldire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu îm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu îmb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu re
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ire
îmboldíre f. Acțiunea de a îmboldi. Fig. Impuls, stimul. substantiv femininîmboldire
îmboldíre s. f., g.-d. art. îmboldírii; pl. îmboldíri substantiv femininîmboldire
îmboldire f. 1. acțiunea de a îmboldi; 2. fig. îndemn, impulsiune. substantiv femininîmboldire
ÎMBOLDÍRE, îmboldiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmboldi și rezultatul ei; fig. îndemn, stimul, imbold. – V. îmboldi. substantiv femininîmboldire
instigați(un)e f. îmboldire. substantiv feminininstigațiune
îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă verb tranzitivîmboldi
îmboldì v. 1. a împinge vitele cu boldul; 2. fig. a îndemna, a excita: nevoia îmboldește lenea. verb tranzitivîmboldì
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. verb tranzitivîmboldi
îmboldésc v. tr. (d. bold. V. ghĭont și înghĭoldesc. Cp. cu stimulez). Împing cu boldu (beldia, varga). Fig. Îndemn, stimulez: l-am îmboldit să se ducă. verb tranzitivîmboldesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmboldire
| îmboldire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | îmboldire | îmboldirea |
| plural | îmboldiri | îmboldirile | |
| genitiv-dativ | singular | îmboldiri | îmboldirii |
| plural | îmboldiri | îmboldirilor | |