îmboldí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 să îmboldeáscă verb tranzitivîmboldi
îmboldì v. 1. a împinge vitele cu boldul; 2. fig. a îndemna, a excita: nevoia îmboldește lenea. verb tranzitivîmboldì
ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. verb tranzitivîmboldi
îmboldésc v. tr. (d. bold. V. ghĭont și înghĭoldesc. Cp. cu stimulez). Împing cu boldu (beldia, varga). Fig. Îndemn, stimulez: l-am îmboldit să se ducă. verb tranzitivîmboldesc
îmboldi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)îmboldi | îmboldire | îmboldit | îmboldind | singular | plural | ||
îmboldind | îmboldiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | îmboldesc | (să)îmboldesc | îmboldeam | îmboldii | îmboldisem | |
a II-a (tu) | îmboldești | (să)îmboldești | îmboldeai | îmboldiși | îmboldiseși | ||
a III-a (el, ea) | îmboldește | (să)îmboldeai | îmboldea | îmboldi | îmboldise | ||
plural | I (noi) | îmboldim | (să)îmboldim | îmboldeam | îmboldirăm | îmboldiserăm | |
a II-a (voi) | îmboldiți | (să)îmboldiți | îmboldeați | îmboldirăți | îmboldiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | îmboldesc | (să)îmboldească | îmboldeau | îmboldiră | îmboldiseră |