*imbóld, V. îmbold. substantiv neutruimbold
îmbóld n., pl. urĭ. Îmboldire, bold, îndemn, stimul, impuls. – Fals imbold (după impuls). substantiv neutruîmbold
imbóld s. n., pl. imbólduri substantiv neutruimbold
IMBÓLD, imbolduri, s. n. Ceea ce stimulează la o acțiune; îndemn, stimulent, impuls, bold. – Din îmboldi (derivat regresiv; modificat după impuls). substantiv neutruimbold
IMBÓLD, imbolduri, s. n. (Mai ales în legătură cu verbele « a da », « a primi ») Îndemn, stimulent, impuls. Proletariatul rus, ridicîndu-se pentru prima oară în istorie la situația de clasă stăpînitoare, a dat un imbold, prin pilda sa, proletariatului din toate țările. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 318, 1/1. El stăruiește să-și îndrepte studiile și activitatea după imboldurile sufletului său. SADOVEANU, E. 68. Nu vru să mîie nicăieri. Aripile îi dădeau un imbold neînțeles. Parcă era vrăjită. Zbura ca în vis. BASSARABESCU, V. 51. – Variantă: (nerecomandabil) îmbóld (TOMA, C. V. 119) s. n. substantiv neutruimbold
îmbóld n., pl. urĭ. Îmboldire, bold, îndemn, stimul, impuls. – Fals imbold (după impuls). temporarîmbold
IMBÓLD, imbolduri, s. n. (Mai ales în legătură cu verbele « a da », « a primi ») Îndemn, stimulent, impuls. Proletariatul rus, ridicîndu-se pentru prima oară în istorie la situația de clasă stăpînitoare, a dat un imbold, prin pilda sa, proletariatului din toate țările. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 318, 1/1. El stăruiește să-și îndrepte studiile și activitatea după imboldurile sufletului său. SADOVEANU, E. 68. Nu vru să mîie nicăieri. Aripile îi dădeau un imbold neînțeles. Parcă era vrăjită. Zbura ca în vis. BASSARABESCU, V. 51. – Variantă: (nerecomandabil) îmbóld (TOMA, C. V. 119) s. n. temporarimbold