îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă verb tranzitivîmbolboji
îmbolbojì v. a înfășură peste tot: cele sfinte îmbolbojite în mănunchi de busuioc. [Cf. îmboborojì]. verb tranzitivîmbolbojì
ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc. vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec. verb tranzitivîmbolboji
îmbolbojésc, V. bălmăjesc. verb tranzitivîmbolbojesc
îmbolboji | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)îmbolboji | îmbolbojire | îmbolbojit | îmbolbojind | singular | plural | ||
îmbolbojind | îmbolbojiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | îmbolbojesc | (să)îmbolbojesc | îmbolbojeam | îmbolbojii | îmbolbojisem | |
a II-a (tu) | îmbolbojești | (să)îmbolbojești | îmbolbojeai | îmbolbojiși | îmbolbojiseși | ||
a III-a (el, ea) | îmbolbojește | (să)îmbolbojeai | îmbolbojea | îmbolboji | îmbolbojise | ||
plural | I (noi) | îmbolbojim | (să)îmbolbojim | îmbolbojeam | îmbolbojirăm | îmbolbojiserăm | |
a II-a (voi) | îmbolbojiți | (să)îmbolbojiți | îmbolbojeați | îmbolbojirăți | îmbolbojiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | îmbolbojesc | (să)îmbolbojească | îmbolbojeau | îmbolbojiră | îmbolbojiseră |