îmbodoli definitie

îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 să îmbodoleáscă verb tranzitivîmbodoli

ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec. verb tranzitivîmbodoli

îmbobolésc și (maĭ des) îmbodolésc (Mold. Munt.) și (maĭ rar) îmboborojésc, -zésc și boborojésc v. tr. (reflex. ca și buburuză, înfofolesc. V. și bodroanțe). Încotoșmănez. – Și îmboldoresc (Trans. Mold.). – Sov. 15, jud. Putna), îmbondoresc (Trans.), îmbondolesc (Bucov.) și îmboborojez: uniĭ înboborojațĭ de nicĭ ochiĭ nu li se maĭ văd (VR. 1911, 8, 205). verb tranzitivîmbobolesc

încotoșmănéz, încotoșméz, încotroșméz și încotroșnéz v. tr. (d. contoș, contuș, adică „îmbrac în contoș”. Întîĭ s´a zis *încontoșmănez, apoĭ încot-, ca´n Costantin, vulg. cotigent, îld. Constantin, contingent. V. cotoșman). Fam. Îmbrac cu prea multe haĭne. – Și îmboborojésc, îmbodolésc, înfofolésc, înhăĭburéz. V. motrună. verb tranzitivîncotoșmănez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîmbodoli

îmbodoli		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)îmbodoli	îmbodolire	îmbodolit	îmbodolind	singular	plural
		(a)îmbodoli	îmbodolire	îmbodolit	îmbodolind	îmbodolind	îmbodoliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îmbodolesc	(să)îmbodolesc	îmbodoleam	îmbodolii	îmbodolisem
	a II-a (tu)	îmbodolești	(să)îmbodolești	îmbodoleai	îmbodoliși	îmbodoliseși
	a III-a (el, ea)	îmbodolește	(să)îmbodoleai	îmbodolea	îmbodoli	îmbodolise
plural	I (noi)	îmbodolim	(să)îmbodolim	îmbodoleam	îmbodolirăm	îmbodoliserăm
	a II-a (voi)	îmbodoliți	(să)îmbodoliți	îmbodoleați	îmbodolirăți	îmbodoliserăți
	a III-a (ei, ele)	îmbodolesc	(să)îmbodolească	îmbodoleau	îmbodoliră	îmbodoliseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z