îmboborojire definitie

îmbobolésc și (maĭ des) îmbodolésc (Mold. Munt.) și (maĭ rar) îmboborojésc, -zésc și boborojésc v. tr. (reflex. ca și buburuză, înfofolesc. V. și bodroanțe). Încotoșmănez. – Și îmboldoresc (Trans. Mold.). – Sov. 15, jud. Putna), îmbondoresc (Trans.), îmbondolesc (Bucov.) și îmboborojez: uniĭ înboborojațĭ de nicĭ ochiĭ nu li se maĭ văd (VR. 1911, 8, 205). verb tranzitivîmbobolesc

îmboborojì v. a înfășură cu ceva larg, a îmbrăca în mod ridicul. [Origină necunoscută]. verb tranzitivîmboborojì

ÎMBOBOROJÍ vb. IV. v. îmbolboji. verb tranzitivîmboboroji

încotoșmănéz, încotoșméz, încotroșméz și încotroșnéz v. tr. (d. contoș, contuș, adică „îmbrac în contoș”. Întîĭ s´a zis *încontoșmănez, apoĭ încot-, ca´n Costantin, vulg. cotigent, îld. Constantin, contingent. V. cotoșman). Fam. Îmbrac cu prea multe haĭne. – Și îmboborojésc, îmbodolésc, înfofolésc, înhăĭburéz. V. motrună. verb tranzitivîncotoșmănez