ÎMBOBOCÍT, -Ă, îmbobociți, -te, adj. (Despre plante) Care are boboci; (despre flori) care este în stadiul de boboc; (despre muguri) care este pe cale să se desfacă. – V. îmboboci. adjectivîmbobocit
îmbobocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá; conj. prez. 3 să îmboboceáscă verbîmboboci
îmbobocì v. a da în boboci, a începe a înflori. verbîmbobocì
ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc. verbîmboboci
îmbobocésc v. intr. Scot bobocĭ, vorbind de plante: criniĭ aŭ îmbobocit. – În Ban. împupésc. verbîmbobocesc
| îmbobocit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | îmbobocit | îmbobocitul | îmbobocită | îmbobocita |
| plural | îmbobociți | îmbobociții | îmbobocite | îmbobocitele | |
| genitiv-dativ | singular | îmbobocit | îmbobocitului | îmbobocite | îmbobocitei |
| plural | îmbobociți | îmbobociților | îmbobocite | îmbobocitelor | |