îmblănire definitie
- Vezi aici mai multe rimeîmblănire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîmb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
îmblăníre s. f., g.-d. art. îmblănírii substantiv femininîmblănire
ÎMBLĂNÍRE s. f. Acțiunea de a îmblăni. – V. îmblăni. substantiv femininîmblănire
îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă verb tranzitivîmblăni
îmblănì v. a căptuși cu blană. verb tranzitivîmblănì
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. verb tranzitivîmblăni
îmblănésc, V. blănesc. verb tranzitivîmblănesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmblănire
| îmblănire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | îmblănire | îmblănirea |
| plural | îmblăniri | îmblănirile | |
| genitiv-dativ | singular | îmblăniri | îmblănirii |
| plural | îmblăniri | îmblănirilor | |