îmblăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 să îmblăneáscă verb tranzitiv îmblăni
îmblănì v. a căptuși cu blană. verb tranzitiv îmblănì
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană. verb tranzitiv îmblăni
îmblănésc, V. blănesc. verb tranzitiv îmblănesc
| îmblăni | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) îmblăni | îmblănire | îmblănit | îmblănind | singular | plural | ||
| îmblănind | îmblăniți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | îmblănesc | (să) îmblănesc | îmblăneam | îmblănii | îmblănisem | |
| a II-a (tu) | îmblănești | (să) îmblănești | îmblăneai | îmblăniși | îmblăniseși | ||
| a III-a (el, ea) | îmblănește | (să) îmblăneai | îmblănea | îmblăni | îmblănise | ||
| plural | I (noi) | îmblănim | (să) îmblănim | îmblăneam | îmblănirăm | îmblăniserăm | |
| a II-a (voi) | îmblăniți | (să) îmblăniți | îmblăneați | îmblănirăți | îmblăniserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | îmblănesc | (să) îmblănească | îmblăneau | îmblăniră | îmblăniseră | ||