îmblăcit definitie

credit rapid online ifn

îmblăcí (-iuri), s. n. – Unealtă agricolă, bătătoare. – Var. îmblătiu, mlăci, blăcie. Sl. mlatŭ, omlatŭ „ciocan, mai” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 372; Cihac, II, 146; Conev 72; DAR), cf. bg. mlat. Fonetismul pare să indice o încrucișare cu sl. blŭčĭ(čĭ) „spin”, bg. vlačă „a scărmăna”. Der. de la bucŭlum (Gliuglea, LL, II, 21) pare imposibilă. – Der. îmblăti (var. îmblăci), vb. (a bate cerealele, cu îmblăciul pentru a le scoate semințele; a bate, a ciomăgi), din sl. mlatiti, cf. bg. mlatĭă; îmblătitor, s. m. (persoană care îmblătește); îmblăteală, s. f. (bătaie). verb tranzitivîmblăci

ÎMBLĂCÍ vb. IV. v. îmblăti. verb tranzitivîmblăci

credit rapid online ifn

îmblăcésc și umblăcésc, V. îmblătesc. verb tranzitivîmblăcesc

îmblătésc v. tr. (vsl. mlatiti). Bat cu îmblăciu. Fig. Cĭomăgesc, ferchezuĭesc. – Și îmblăcesc și umblăcesc (d. îmblăcie, umblăciŭ). V. hondrănesc. verb tranzitivîmblătesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmblăcit

îmblăcit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmblăcit îmblăcitul îmblăci îmblăcita
plural îmblăciți îmblăciții îmblăcite îmblăcitele
genitiv-dativ singular îmblăcit îmblăcitului îmblăcite îmblăcitei
plural îmblăciți îmblăciților îmblăcite îmblăcitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z