îmblăci definitie

credit rapid online ifn

îmblăcí (-iuri), s. n. – Unealtă agricolă, bătătoare. – Var. îmblătiu, mlăci, blăcie. Sl. mlatŭ, omlatŭ „ciocan, mai” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 372; Cihac, II, 146; Conev 72; DAR), cf. bg. mlat. Fonetismul pare să indice o încrucișare cu sl. blŭčĭ(čĭ) „spin”, bg. vlačă „a scărmăna”. Der. de la bucŭlum (Gliuglea, LL, II, 21) pare imposibilă. – Der. îmblăti (var. îmblăci), vb. (a bate cerealele, cu îmblăciul pentru a le scoate semințele; a bate, a ciomăgi), din sl. mlatiti, cf. bg. mlatĭă; îmblătitor, s. m. (persoană care îmblătește); îmblăteală, s. f. (bătaie). verb tranzitivîmblăci

ÎMBLĂCÍ vb. IV. v. îmblăti. verb tranzitivîmblăci

credit rapid online ifn

îmblăcésc și umblăcésc, V. îmblătesc. verb tranzitivîmblăcesc

îmblătésc v. tr. (vsl. mlatiti). Bat cu îmblăciu. Fig. Cĭomăgesc, ferchezuĭesc. – Și îmblăcesc și umblăcesc (d. îmblăcie, umblăciŭ). V. hondrănesc. verb tranzitivîmblătesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîmblăci

îmblăci   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)îmblăci îmblăcire îmblăcit îmblăcind singular plural
îmblăcind îmblăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmblăcesc (să)îmblăcesc îmblăceam îmblăcii îmblăcisem
a II-a (tu) îmblăcești (să)îmblăcești îmblăceai îmblăciși îmblăciseși
a III-a (el, ea) îmblăcește (să)îmblăceai îmblăcea îmblăci îmblăcise
plural I (noi) îmblăcim (să)îmblăcim îmblăceam îmblăcirăm îmblăciserăm
a II-a (voi) îmblăciți (să)îmblăciți îmblăceați îmblăcirăți îmblăciserăți
a III-a (ei, ele) îmblăcesc (să)îmblăcească îmblăceau îmblăci îmblăciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z