îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă verb tranzitivîmblânzi
îmblânzì v. a (se) face blând: 1. a domestici; 2. a astâmpăra, a îndulci: îmblânzindu-și glasul. Al. verb tranzitivîmblânzì
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. verb tranzitivîmblânzi
îmblînzésc v. tr. Fac blînd, domesticesc. Fig. astîmpăr, liniștesc: îmĭ îmblînzesc glasu. verb tranzitivîmblînzesc
| îmblânzi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)îmblânzi | îmblânzire | îmblânzit | îmblânzind | singular | plural | ||
| îmblânzind | îmblânziți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | îmblânzesc | (să)îmblânzesc | îmblânzeam | îmblânzii | îmblânzisem | |
| a II-a (tu) | îmblânzești | (să)îmblânzești | îmblânzeai | îmblânziși | îmblânziseși | ||
| a III-a (el, ea) | îmblânzește | (să)îmblânzeai | îmblânzea | îmblânzi | îmblânzise | ||
| plural | I (noi) | îmblânzim | (să)îmblânzim | îmblânzeam | îmblânzirăm | îmblânziserăm | |
| a II-a (voi) | îmblânziți | (să)îmblânziți | îmblânzeați | îmblânzirăți | îmblânziserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | îmblânzesc | (să)îmblânzească | îmblânzeau | îmblânziră | îmblânziseră | ||