îmbietór (-bi-e-) adj. m., pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáre adjectivîmbietor
ÎMBIETÓR, -OÁRE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor. adjectivîmbietor
îmbietor | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | îmbietor | îmbietorul | îmbietoare | îmbietoarea |
plural | îmbietori | îmbietorii | îmbietoare | îmbietoarele | |
genitiv-dativ | singular | îmbietor | îmbietorului | îmbietoare | îmbietoarei |
plural | îmbietori | îmbietorilor | îmbietoare | îmbietoarelor |