îmbelșugat, -ă adj. Abundant [!]. – Și îmbilș- și îmbielș-. Maĭ rar, belșugós, -oásă. adjectivîmbelșugat
îmbielșugá (= îmbelșuga) vb. (ind. prez. 1 îmbielșughez) verb tranzitivîmbielșuga
îmbielșugat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | îmbielșugat | îmbielșugatul | îmbielșugată | îmbielșugata |
plural | îmbielșugați | îmbielșugații | îmbielșugate | îmbielșugatele | |
genitiv-dativ | singular | îmbielșugat | îmbielșugatului | îmbielșugate | îmbielșugatei |
plural | îmbielșugați | îmbielșugaților | îmbielșugate | îmbielșugatelor |