îmbibat a. fig. plin: îmbibat de prejudecăți. adjectiv îmbibat
*imbíb și -éz, a -á v. tr. (fr. imbiber, a imbiba, d. lat. imbibo, -bibere, a aspira, a suge, a pompa. V. îmbăt). Ud, pătrund ceva cu un lichid: a imbiba un burete cu apă. V. refl. Mă pătrund de un lichid: buretele se îmbibă de apă. verb tranzitiv imbib
ÎMBIBÁ vb. I. tr., refl. A (se) pătrunde, a (se) umple cu un lichid. ♦ tr. (Fig.; rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. [P.i. îmbíb și -bez. / < fr. îmbiber, cf. lat. imbibere]. verb tranzitiv îmbiba
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă verb tranzitiv îmbiba
îmbibà v. a (se) muia, a (se) pătrunde de un lichid. verb tranzitiv îmbibà
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. verb tranzitiv îmbiba
| îmbibat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | îmbibat | îmbibatul | îmbibată | îmbibata |
| plural | îmbibați | îmbibații | îmbibate | îmbibatele | |
| genitiv-dativ | singular | îmbibat | îmbibatului | îmbibate | îmbibatei |
| plural | îmbibați | îmbibaților | îmbibate | îmbibatelor | |