*imbíb și -éz, a -á v. tr. (fr. imbiber, a imbiba, d. lat. imbibo, -bibere, a aspira, a suge, a pompa. V. îmbăt). Ud, pătrund ceva cu un lichid: a imbiba un burete cu apă. V. refl. Mă pătrund de un lichid: buretele se îmbibă de apă. temporar imbib
*imbíb și -éz, a -á v. tr. (fr. imbiber, a imbiba, d. lat. imbibo, -bibere, a aspira, a suge, a pompa. V. îmbăt). Ud, pătrund ceva cu un lichid: a imbiba un burete cu apă. V. refl. Mă pătrund de un lichid: buretele se îmbibă de apă. verb tranzitiv imbib
ÎMBIBÁ vb. I. tr., refl. A (se) pătrunde, a (se) umple cu un lichid. ♦ tr. (Fig.; rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. [P.i. îmbíb și -bez. / < fr. îmbiber, cf. lat. imbibere]. verb tranzitiv îmbiba
îmbibá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbíbă verb tranzitiv îmbiba
îmbibà v. a (se) muia, a (se) pătrunde de un lichid. verb tranzitiv îmbibà
ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) impregna de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere. verb tranzitiv îmbiba
| îmbiba | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) îmbiba | îmbibare | îmbibat | îmbibând | singular | plural | ||
| îmbibând | îmbibați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | îmbib | (să) îmbib | îmbibam | îmbibai | îmbibasem | |
| a II-a (tu) | îmbibi | (să) îmbibi | îmbibai | îmbibași | îmbibaseși | ||
| a III-a (el, ea) | îmbibă | (să) îmbibai | îmbiba | îmbibă | îmbibase | ||
| plural | I (noi) | îmbibăm | (să) îmbibăm | îmbibam | îmbibarăm | îmbibaserăm | |
| a II-a (voi) | îmbibați | (să) îmbibați | îmbibați | îmbibarăți | îmbibaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | îmbibă | (să) îmbibe | îmbibau | îmbibară | îmbibaseră | ||