îmbiá (-íu, îmbiát), vb. – 1. A solicita, a cere. – 2. A invita, a pofti. – 3. A oferi, a propune. Lat. ambῑre, al cărui sens propriu de „a înconjura” trecuse deja în limba clasică, ca cel de „a solicita”, cf. la Tacit, Germ., 17, nuptiis ambiuntur „le propun căsătorie”. Schimbarea de conjugare ambῑre › *ambiāre ca în accῑre › aciua. Acest etimon, propus deja de Philippide, II, 718, nu pare să fi fost acceptat. Totuși, pare mai sigur decît der. propusă de Pușcariu, Dacor., IV, 1319 și DAR (cf. REW 9295 și Graur, BL, V, 117), din lat. *inviāre „a obliga”, de la vis „forță”, sau decît cea a lui Scriban, din lat. *inviāre „a îndruma”. Din lat. *invitāre (Koerting 5136), nu este posibil. – Der. îmbieală, s. f. (invitație, rugăminte, solicitare); îmbietor, adj. (atractiv); îmbietură, a.f. (invitație); îmbiecios, adj. (care se lasă rugat). verb tranzitivîmbia
îmbíĭ, a -á v. tr. (cp. cu lat. in-viare, a merge, a percurge [!]. Îndemn: a îmbia să vie. verb tranzitivîmbiĭ
îmbià v. a invita: smeul o îmbia să miroase florile ISP. [Lat. INVIARE]. verb tranzitivîmbià
îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. să îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind) verb tranzitivîmbia
ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. verb tranzitivîmbia
îmbia | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)îmbia | îmbiere | îmbiat | îmbiind | singular | plural | ||
îmbiind | îmbiați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | îmbii | (să)îmbii | îmbiam | îmbiai | îmbiasem | |
a II-a (tu) | îmbii | (să)îmbii | îmbiai | îmbiași | îmbiaseși | ||
a III-a (el, ea) | îmbie | (să)îmbiai | îmbia | îmbie | îmbiase | ||
plural | I (noi) | îmbiem | (să)îmbiem | îmbiam | îmbiarăm | îmbiaserăm | |
a II-a (voi) | îmbiați | (să)îmbiați | îmbiați | îmbiarăți | îmbiaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | îmbie | (să)îmbie | îmbiau | îmbiară | îmbiaseră |