îmbi definitie
- Vezi aici mai multe rime îmbi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu îm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu îmb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu bi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu mbi
îmbi (-be), num. – Amîndoi. – Mr. îmbi. Lat. ambi, f. ambae (DAR; Candrea-Dens., 822; REW 411). Înlocuit în mare parte de dubletul neol. ambii. Cf. îmbina. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeîmbi
î́mbĭ, î́mbe num. (lat. ambo, ambae). Vechĭ. Ambiĭ, ambele: de îmbe părțile (Nec. Let. 2, 58). – Ca și amîndoĭ, rămîne nearticulat, dar se articulează substantivu: frațiĭ îmbĭ, tepsiile îmbe. Une-orĭ și fără art.: îmbe sulițe, îmbe neamurĭ, trăim îmbĭ, dimbe (din de îmbe) părțĭ. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeîmbĭ
îmbi (înv.) adj. m., f. 'îmbe articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeîmbi
ÎMBI, -E num. col. (Înv.) Amândoi, ambii. – Lat. *ambi, ambae. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeîmbi
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbi
| îmbi | masculin | feminin | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural | 'îmbi | 'îmbe | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | 'îmbi | 'îmbe | |