îmbarcare definitie
- Vezi aici mai multe rimeîmbarcare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîmb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
ÎMBARCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. [< îmbarca]. substantiv femininîmbarcare
îmbarcáre s. f., g.-d. art. îmbarcắrii; pl. îmbarcắri substantiv femininîmbarcare
ÎMBARCÁRE, îmbarcări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. – V. îmbarca. substantiv femininîmbarcare
*imbárc și îmbárc și -chéz, a -cá v. tr. (it. imbarcare, fr. embarquer). Suĭ, pun în barcă (în vapor, în corabie) ca să plec. V. refl. Mă suĭ într´un bastiment ca să plec. verb tranzitivimbarc
îmbárc, V. imbarc. verb tranzitivîmbarc
ÎMBARCÁ vb.I. 1. tr., refl. A (se) urca pe o navă; (p. ext.) a (se) urca într-un tren, într-un vehicul pentru o călătorie mai îndelungată. 2. tr. A încărca o navă. [P.i. îmbárc, 3,6 -că. [< fr. embarquer]. verb tranzitivîmbarca
îmbarcá, îmbarc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a întemnița. 3. a transfera dintr-un penitenciar în altul. verb tranzitivîmbarca
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă verb tranzitivîmbarca
îmbarcà v. 1. a pune într’o barcă sau o corabie; 2. a se urca în corabie spre a călători pe mare. verb tranzitivîmbarcà
ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. verb tranzitivîmbarca
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbarcare
| îmbarcare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | îmbarcare | îmbarcarea |
| plural | îmbarcări | îmbarcările | |
| genitiv-dativ | singular | îmbarcări | îmbarcării |
| plural | îmbarcări | îmbarcărilor | |