îmbărburà v. a unge la sfânta Barbura pe copii (în frunte, în cei doi obraii și la buric) cu căline (numite si barbure) amestecate cu miere, ca să fie feriți de vărsat. V. Barbura. verb tranzitiv îmbărburà
îmbărburéz v. tr. Vest. Ung la sfînta Varvára (numită și Bárbura [Bárbara]) copiiĭ cu zeamă de căline ș. a. pe barbă, frunte și obrajĭ ca să fie ferițĭ de vărsat, după credința poporuluĭ (4 Dec.). verb tranzitiv îmbărburez
| îmbărburat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | îmbărburat | îmbărburatul | îmbărburată | îmbărburata |
| plural | îmbărburați | îmbărburații | îmbărburate | îmbărburatele | |
| genitiv-dativ | singular | îmbărburat | îmbărburatului | îmbărburate | îmbărburatei |
| plural | îmbărburați | îmbărburaților | îmbărburate | îmbărburatelor | |