îmbărburà v. a unge la sfânta Barbura pe copii (în frunte, în cei doi obraii și la buric) cu căline (numite si barbure) amestecate cu miere, ca să fie feriți de vărsat. V. Barbura. verb tranzitivîmbărburà
îmbărburéz v. tr. Vest. Ung la sfînta Varvára (numită și Bárbura [Bárbara]) copiiĭ cu zeamă de căline ș. a. pe barbă, frunte și obrajĭ ca să fie ferițĭ de vărsat, după credința poporuluĭ (4 Dec.). verb tranzitivîmbărburez
îmbărburat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | îmbărburat | îmbărburatul | îmbărburată | îmbărburata |
plural | îmbărburați | îmbărburații | îmbărburate | îmbărburatele | |
genitiv-dativ | singular | îmbărburat | îmbărburatului | îmbărburate | îmbărburatei |
plural | îmbărburați | îmbărburaților | îmbărburate | îmbărburatelor |