ÎMBĂRBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbărbătători, -oare, adj. Care îmbărbătează. – Îmbărbăta + suf. -tor. adjectivîmbărbătător
| îmbărbătător | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | îmbărbătător | îmbărbătătorul | îmbărbătătoare | îmbărbătătoarea |
| plural | îmbărbătători | îmbărbătătorii | îmbărbătătoare | îmbărbătătoarele | |
| genitiv-dativ | singular | îmbărbătător | îmbărbătătorului | îmbărbătătoare | îmbărbătătoarei |
| plural | îmbărbătători | îmbărbătătorilor | îmbărbătătoare | îmbărbătătoarelor | |