îmbălsămire definitie
ÎMBĂLSĂMÍ vb. IV v. îmbălsăma. verb tranzitivîmbălsămi
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbălsămire
| îmbălsămire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | îmbălsămire | îmbălsămirea |
| plural | îmbălsămiri | îmbălsămirile | |
| genitiv-dativ | singular | îmbălsămiri | îmbălsămirii |
| plural | îmbălsămiri | îmbălsămirilor | |