ÎMBĂLSĂMÍ vb. IV v. îmbălsăma. verb tranzitiv îmbălsămi
îmbălsămire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | îmbălsămire | îmbălsămirea |
plural | îmbălsămiri | îmbălsămirile | |
genitiv-dativ | singular | îmbălsămiri | îmbălsămirii |
plural | îmbălsămiri | îmbălsămirilor |