îmbălsăma definitie
- Vezi aici mai multe sinonime îmbălsăma
- Vezi aici mai multe rime îmbălsăma
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu îm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu îmb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ma
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ăma
îmbalsaméz și îmbălsăméz v. tr. (d. balsam; it. imbalsamare, fr. embaumer). Umplu un cadavru cu substanțe aromatice ca să nu putrezească. Parfumez: florile îmbalsamează aeru. – Astăzĭ nu se maĭ îmbalsamează morțiĭ scoțîndu-li-se intestinele, ca în vechime, ci se injectează în vine niște substanțe care împedecă putrezirea, și de aceĭa e maĭ exact a zice a injecta. temporarîmbalsamez
îmbălsăma, îmbălsămez v. t. (intl.) a omorî, a ucide. verb tranzitivîmbălsăma
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză verb tranzitivîmbălsăma
îmbălsămà v. 1. a umplea un cadavru cu aromate spre a-1 împiedica de a putrezi; 2. a răspândi un miros plăcut: florile îmbălsămează aerul. verb tranzitivîmbălsămà
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. verb tranzitivîmbălsăma
îmbalsaméz și îmbălsăméz v. tr. (d. balsam; it. imbalsamare, fr. embaumer). Umplu un cadavru cu substanțe aromatice ca să nu putrezească. Parfumez: florile îmbalsamează aeru. – Astăzĭ nu se maĭ îmbalsamează morțiĭ scoțîndu-li-se intestinele, ca în vechime, ci se injectează în vine niște substanțe care împedecă putrezirea, și de aceĭa e maĭ exact a zice a injecta. verb tranzitivîmbalsamez
îmbălsăméz, V. îmbalsamez. verb tranzitivîmbălsămez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîmbălsăma
| îmbălsăma | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)îmbălsăma | îmbălsămare | îmbălsămat | îmbălsămând | singular | plural | ||
| îmbălsămând | îmbălsămați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | îmbălsămez | (să)îmbălsămez | îmbălsămam | îmbălsămai | îmbălsămasem | |
| a II-a (tu) | îmbălsămezi | (să)îmbălsămezi | îmbălsămai | îmbălsămași | îmbălsămaseși | ||
| a III-a (el, ea) | îmbălsămează | (să)îmbălsămai | îmbălsăma | îmbălsămă | îmbălsămase | ||
| plural | I (noi) | îmbălsămăm | (să)îmbălsămăm | îmbălsămam | îmbălsămarăm | îmbălsămaserăm | |
| a II-a (voi) | îmbălsămați | (să)îmbălsămați | îmbălsămați | îmbălsămarăți | îmbălsămaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | îmbălsămează | (să)îmbălsămeze | îmbălsămau | îmbălsămară | îmbălsămaseră | ||