ÎMBĂLORÍ vb. IV. v. îmbălora. adjectiv îmbălori
ÎMBĂLORÍ vb. IV. v. îmbălora. verb tranzitiv îmbălori
| îmbălorit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | îmbălorit | îmbăloritul | îmbălorită | îmbălorita |
| plural | îmbăloriți | îmbăloriții | îmbălorite | îmbăloritele | |
| genitiv-dativ | singular | îmbălorit | îmbăloritului | îmbălorite | îmbăloritei |
| plural | îmbăloriți | îmbăloriților | îmbălorite | îmbăloritelor | |