ÎMBĂLORÍ vb. IV. v. îmbălora. adjectivîmbălori
îmbălorit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | îmbălorit | îmbăloritul | îmbălorită | îmbălorita |
plural | îmbăloriți | îmbăloriții | îmbălorite | îmbăloritele | |
genitiv-dativ | singular | îmbălorit | îmbăloritului | îmbălorite | îmbăloritei |
plural | îmbăloriți | îmbăloriților | îmbălorite | îmbăloritelor |