îmbăléz și îmbăloréz saŭ îmbălurez v. tr. Umplu de bale, de stupit: vițelu îmbălează țîța, și pe urmă suge. Îmĭ îmbălurez gura, fac bale vorbind mult și furios. Fig. Ocărăsc, insult furios, calomniez. verb tranzitivîmbălez
îmbălorà v. a îmbăia (fig.): îmi tot îmbălorez gura pe bărbat CR. verb tranzitivîmbălorà
îmbălorat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | îmbălorat | îmbăloratul | îmbălorată | îmbălorata |
plural | îmbălorați | îmbălorații | îmbălorate | îmbăloratele | |
genitiv-dativ | singular | îmbălorat | îmbăloratului | îmbălorate | îmbăloratei |
plural | îmbălorați | îmbăloraților | îmbălorate | îmbăloratelor |