îmbăléz și îmbăloréz saŭ îmbălurez v. tr. Umplu de bale, de stupit: vițelu îmbălează țîța, și pe urmă suge. Îmĭ îmbălurez gura, fac bale vorbind mult și furios. Fig. Ocărăsc, insult furios, calomniez. verb tranzitivîmbălez
îmbălorà v. a îmbăia (fig.): îmi tot îmbălorez gura pe bărbat CR. verb tranzitivîmbălorà
îmbălorare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | îmbălorare | îmbălorarea |
plural | îmbălorări | îmbălorările | |
genitiv-dativ | singular | îmbălorări | îmbălorării |
plural | îmbălorări | îmbălorărilor |