îmbăloșá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloșeáză, 1 pl. îmbăloșắm; conj. prez. 3 să îmbăloșéze; ger. îmbăloșấnd verb tranzitiv îmbăloșa
| îmbăloșat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | îmbăloșat | îmbăloșatul | îmbăloșată | îmbăloșata |
| plural | îmbăloșați | îmbăloșații | îmbăloșate | îmbăloșatele | |
| genitiv-dativ | singular | îmbăloșat | îmbăloșatului | îmbăloșate | îmbăloșatei |
| plural | îmbăloșați | îmbăloșaților | îmbăloșate | îmbăloșatelor | |