îmbălătúră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. îmbălătúrii; pl. îmbălătúri substantiv feminin îmbălătură
îmbălături f. pl. pornografii (CAR.). substantiv feminin îmbălături
ÎMBĂLĂTÚRĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură. substantiv feminin îmbălătură
| îmbălătură | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | îmbălătură | îmbălătura |
| plural | îmbălături | îmbălăturile | |
| genitiv-dativ | singular | îmbălături | îmbălăturii |
| plural | îmbălături | îmbălăturilor | |