îmbălături f. pl. pornografii (CAR.). substantiv femininîmbălături
ÎMBĂLĂTÚRĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură. substantiv femininîmbălătură
îmbălătură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | îmbălătură | îmbălătura |
plural | îmbălături | îmbălăturile | |
genitiv-dativ | singular | îmbălături | îmbălăturii |
plural | îmbălături | îmbălăturilor |