îmbălătură definitie

credit rapid online ifn

îmbălătúră f., pl. ĭ. Fig. Lucru îmbălat (ocară, insultă, mincĭună). substantiv femininîmbălătură

îmbălătúră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. îmbălătúrii; pl. îmbălătúri substantiv femininîmbălătură

credit rapid online ifn

îmbălături f. pl. pornografii (CAR.). substantiv femininîmbălături

ÎMBĂLĂTÚRĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură. substantiv femininîmbălătură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbălătură

îmbălătură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbălătu îmbălătura
plural îmbălături îmbălăturile
genitiv-dativ singular îmbălături îmbălăturii
plural îmbălături îmbălăturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z