îmbălătură definitie

îmbălătúră f., pl. ĭ. Fig. Lucru îmbălat (ocară, insultă, mincĭună). substantiv femininîmbălătură

îmbălătúră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. îmbălătúrii; pl. îmbălătúri substantiv femininîmbălătură

îmbălături f. pl. pornografii (CAR.). substantiv femininîmbălături

ÎMBĂLĂTÚRĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură. substantiv femininîmbălătură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbălătură

îmbălătură		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	îmbălătură	îmbălătura
nominativ-acuzativ	plural	îmbălături	îmbălăturile
genitiv-dativ	singular	îmbălături	îmbălăturii
genitiv-dativ	plural	îmbălături	îmbălăturilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z