reduceri si promotii 2018
Definitie îmbăierare - ce inseamna îmbăierare - Dex Online

îmbăierare definitie

îmbăieráre (înv.) s. f., g.-d. art. îmbăierắrii substantiv feminin îmbăierare

îmbáĭer și îmbăĭeréz, a v. tr. (d. baĭeră). Leg (ornez) cu baĭere. Fam. Loază îmbăĭerată, pocitanie, persoană foarte urîtă. verb tranzitiv îmbaĭer

îmbăierá, îmbăierez, vb. tranz. – „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud 1908). – Îm + baier „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) + -a. verb tranzitiv îmbăiera

îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră verb tranzitiv îmbăiera

ÎMBĂIERÁ, îmbăier, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. ♦ Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [Pr.: -bă-ie-Var.: (reg.) îmbăirá vb. I] – În + baieră. verb tranzitiv îmbăiera

îmbăĭeréz, V. îmbaĭer. verb tranzitiv îmbăĭerez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îmbăierare

îmbăierare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbăierare îmbăierarea
plural îmbăierări îmbăierările
genitiv-dativ singular îmbăierări îmbăierării
plural îmbăierări îmbăierărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z