îmbăierare definitie
- Vezi aici mai multe rimeîmbăierare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîmb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
îmbăieráre (înv.) s. f., g.-d. art. îmbăierắrii substantiv femininîmbăierare
îmbáĭer și îmbăĭeréz, a -á v. tr. (d. baĭeră). Leg (ornez) cu baĭere. Fam. Loază îmbăĭerată, pocitanie, persoană foarte urîtă. verb tranzitivîmbaĭer
îmbăierá, îmbăierez, vb. tranz. – „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud 1908). – Îm + baier „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) + -a. verb tranzitivîmbăiera
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră verb tranzitivîmbăiera
ÎMBĂIERÁ, îmbăier, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. ♦ Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [Pr.: -bă-ie- – Var.: (reg.) îmbăirá vb. I] – În + baieră. verb tranzitivîmbăiera
îmbăĭeréz, V. îmbaĭer. verb tranzitivîmbăĭerez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbăierare
| îmbăierare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | îmbăierare | îmbăierarea |
| plural | îmbăierări | îmbăierările | |
| genitiv-dativ | singular | îmbăierări | îmbăierării |
| plural | îmbăierări | îmbăierărilor | |