îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd verb tranzitivîmbăia
îmbăià v. a face o baie, a (se) scălda. verb tranzitivîmbăià
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. verb tranzitivîmbăia
îmbăĭéz v. tr. (d. baĭe. V. băĭez). Pun în baĭe, scald. V. refl. Mă spăl în baĭe, mă scald. verb tranzitivîmbăĭez
îmbăiat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | îmbăiat | îmbăiatul | îmbăiată | îmbăiata |
plural | îmbăiați | îmbăiații | îmbăiate | îmbăiatele | |
genitiv-dativ | singular | îmbăiat | îmbăiatului | îmbăiate | îmbăiatei |
plural | îmbăiați | îmbăiaților | îmbăiate | îmbăiatelor |