îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd verb tranzitivîmbăia
îmbăià v. a face o baie, a (se) scălda. verb tranzitivîmbăià
ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1. verb tranzitivîmbăia
îmbăĭéz v. tr. (d. baĭe. V. băĭez). Pun în baĭe, scald. V. refl. Mă spăl în baĭe, mă scald. verb tranzitivîmbăĭez
îmbăia | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)îmbăia | îmbăiere | îmbăiat | îmbăind | singular | plural | ||
îmbăind | îmbăiați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | îmbăiez | (să)îmbăiez | îmbăiam | îmbăiai | îmbăiasem | |
a II-a (tu) | îmbăiezi | (să)îmbăiezi | îmbăiai | îmbăiași | îmbăiaseși | ||
a III-a (el, ea) | îmbăiază | (să)îmbăiai | îmbăia | îmbăie | îmbăiase | ||
plural | I (noi) | îmbăiem | (să)îmbăiem | îmbăiam | îmbăiarăm | îmbăiaserăm | |
a II-a (voi) | îmbăiați | (să)îmbăiați | îmbăiați | îmbăiarăți | îmbăiaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | îmbăiază | (să)îmbăieze | îmbăiau | îmbăiară | îmbăiaseră |