!îmbățoșá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se îmbățoșeáză, 1 pl. ne îmbățoșắm; conj. prez. 3 să se îmbățoșéze; ger. îmbățoșấndu-se verbîmbățoșa
ÎMBĂȚOȘÁ, îmbățoșez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. – În + bățos. verbîmbățoșa
îmbățoșa | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)îmbățoșa | îmbățoșare | îmbățoșat | îmbățoșând | singular | plural | ||
îmbățoșând | îmbățoșați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | îmbățoșez | (să)îmbățoșez | îmbățoșam | îmbățoșai | îmbățoșasem | |
a II-a (tu) | îmbățoșezi | (să)îmbățoșezi | îmbățoșai | îmbățoșași | îmbățoșaseși | ||
a III-a (el, ea) | îmbățoșează | (să)îmbățoșai | îmbățoșa | îmbățoșă | îmbățoșase | ||
plural | I (noi) | îmbățoșăm | (să)îmbățoșăm | îmbățoșam | îmbățoșarăm | îmbățoșaserăm | |
a II-a (voi) | îmbățoșați | (să)îmbățoșați | îmbățoșați | îmbățoșarăți | îmbățoșaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | îmbățoșează | (să)îmbățoșeze | îmbățoșau | îmbățoșară | îmbățoșaseră |