îmbîxésc v. tr. V. îmbîcsesc. temporarîmbîxesc
îmbîcsésc (orĭ -xésc) v. tr. (V. bucșesc). Umplu, năclăĭesc (haĭnele, păru): straĭele eraŭ stropite de glod și îmbîcsite de țărînă (Sadov. VR. 1928, 1, 52), ceru era îmbîcsit de fum. – Și îmbîcșesc (Mold.). V. împîslesc, ticsesc. temporarîmbîcsesc