îmbârligătură, îmbârligături s. f. 1. intrigă. 2. încurcătură. substantiv femininîmbârligătură
îmbârligătură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | îmbârligătură | îmbârligătura |
plural | îmbârligături | îmbârligăturile | |
genitiv-dativ | singular | îmbârligături | îmbârligăturii |
plural | îmbârligături | îmbârligăturilor |