îmbârca definitie

*imbárc și îmbárc și -chéz, a -cá v. tr. (it. imbarcare, fr. embarquer). Suĭ, pun în barcă (în vapor, în corabie) ca să plec. V. refl. Mă suĭ într´un bastiment ca să plec. verb tranzitivimbarc

îmbárc, V. imbarc. verb tranzitivîmbarc

ÎMBARCÁ vb.I. 1. tr., refl. A (se) urca pe o navă; (p. ext.) a (se) urca într-un tren, într-un vehicul pentru o călătorie mai îndelungată. 2. tr. A încărca o navă. [P.i. îmbárc, 3,6 -că. [< fr. embarquer]. verb tranzitivîmbarca

îmbarcá, îmbarc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a întemnița. 3. a transfera dintr-un penitenciar în altul. verb tranzitivîmbarca

îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă verb tranzitivîmbarca

îmbarcà v. 1. a pune într’o barcă sau o corabie; 2. a se urca în corabie spre a călători pe mare. verb tranzitivîmbarcà

ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. verb tranzitivîmbarca