îmbâcsire definitie
- Vezi aici mai multe rimeîmbâcsire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîmb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
*îmbâcsíre s. f., g.-d. art. îmbâcsírii substantiv femininîmbâcsire
ÎMBÂCSÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbâcsi. – V. îmbâcsi. substantiv femininîmbâcsire
îmbâcsi, îmbâcsesc v. t. 1. a necăji, a supăra. 2. a plictisi. verb tranzitivîmbâcsi
îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 să îmbâcseáscă verb tranzitivîmbâcsi
ÎMBÂCSI, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ◊ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). verb tranzitivîmbâcsi
îmbîcsésc (orĭ -xésc) v. tr. (V. bucșesc). Umplu, năclăĭesc (haĭnele, păru): straĭele eraŭ stropite de glod și îmbîcsite de țărînă (Sadov. VR. 1928, 1, 52), ceru era îmbîcsit de fum. – Și îmbîcșesc (Mold.). V. împîslesc, ticsesc. verb tranzitivîmbîcsesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbâcsire
| îmbâcsire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | îmbâcsire | îmbâcsirea |
| plural | îmbâcsiri | îmbâcsirile | |
| genitiv-dativ | singular | îmbâcsiri | îmbâcsirii |
| plural | îmbâcsiri | îmbâcsirilor | |