îmbâcsi definitie

credit rapid online ifn

îmbîcsésc (orĭ -xésc) v. tr. (V. bucșesc). Umplu, năclăĭesc (haĭnele, păru): straĭele eraŭ stropite de glod și îmbîcsite de țărînă (Sadov. VR. 1928, 1, 52), ceru era îmbîcsit de fum. – Și îmbîcșesc (Mold.). V. împîslesc, ticsesc. temporarîmbîcsesc

îmbâcsi, îmbâcsesc v. t. 1. a necăji, a supăra. 2. a plictisi. verb tranzitivîmbâcsi

credit rapid online ifn

îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 îmbâcseáscă verb tranzitivîmbâcsi

ÎMBÂCSI, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ◊ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.). verb tranzitivîmbâcsi

îmbîcsésc (orĭ -xésc) v. tr. (V. bucșesc). Umplu, năclăĭesc (haĭnele, păru): straĭele eraŭ stropite de glod și îmbîcsite de țărînă (Sadov. VR. 1928, 1, 52), ceru era îmbîcsit de fum. – Și îmbîcșesc (Mold.). V. împîslesc, ticsesc. verb tranzitivîmbîcsesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîmbâcsi

îmbâcsi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)îmbâcsi îmbâcsire îmbâcsit îmbâcsind singular plural
îmbâcsind îmbâcsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmbâcsesc (să)îmbâcsesc îmbâcseam îmbâcsii îmbâcsisem
a II-a (tu) îmbâcsești (să)îmbâcsești îmbâcseai îmbâcsiși îmbâcsiseși
a III-a (el, ea) îmbâcsește (să)îmbâcseai îmbâcsea îmbâcsi îmbâcsise
plural I (noi) îmbâcsim (să)îmbâcsim îmbâcseam îmbâcsirăm îmbâcsiserăm
a II-a (voi) îmbâcsiți (să)îmbâcsiți îmbâcseați îmbâcsirăți îmbâcsiserăți
a III-a (ei, ele) îmbâcsesc (să)îmbâcsească îmbâcseau îmbâcsi îmbâcsiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z