țâțácă (reg.) s. f., g.-d. art. țâțácăi/țâțáchii/țâțácei; pl. țâțáce substantiv feminințâțacă
țâțacă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țâțacă | țâțaca |
plural | țâțace | țâțacele | |
genitiv-dativ | singular | țâțace | țâțacei |
plural | țâțace | țâțacelor |